Tag Archives: Matei

Inorogul K

Dragii mei tata mai si munceste. Si vine acasa frant si sta si cu mine. Ba mai mult a inceput campania de adormire a puiului si de catre tata ca s-a mai saturat si mama de culcat baiatu de fiecare data. Ca sa va povestesc: eu dorm inca de la 2-3 luni singur in camera mea, iar cand strigatele mele depasesc un anumit nivel de radiatii fonice si strapung BCA-ul unul din ei vine si imi ofera suport. SLA-ul (Service level Agreement) cu ei este de 10 secunde la strigat usor si poate scadea pana la 3 secunde in cazuri de BUF urmat de tipat (s-a intamplat de doua ori). Citește în continuare


Marea cea mare este totusi mare…

Am Fost Aici

[previously in Ioanmatei.wordpress.com]: Am invatat cum am fost la mare, cum am trecut prin furtuna si cum tata s-a ars de la soare. Tot in episodul trecut am afl;at ca tata face rodaju si arata stupid cand il face. Eu am facut rost si de o tricicleta si i-am lasat pe toti cu gura cascata de ce stiu sa fac cu ea…

Zilele care au venit au fost marcate de o mare sarbatoare Sud-Africana a celor care se inchina la Regele Fotbal. Pe la 9 seara vedeai cum dispare toata lumea. Initial am crezut ca se joaca Cucu-Bau cu mine si am inceput sa ii caut. Doar tata si mama erau cu mine pana cand am adormit… Dar sincer vorbind… Citește în continuare


Marea cea mare e cam mica…

In vinerea ce a trecut s-a intamplat ceva extraordinar. De cu seara am sesizat eu ceva miscari de trupe. Dodo a plecat mai devreme, iar multe pachete se adunau asa… catre usa. In sinea mea ma gandeam ca cei 560 de litri ai noului titi vor fi intrecuti de volumetrica expandabila a bagajelor (si pentru ca unii cititori sunt invidiosi (sic!) va spun ca am folosit colectia de trollere si genti luata pe puncte de la benzinariile Petrom de pana sa dea tata caruta cealalta). Citește în continuare


Der Traktor

Vineri, dupa multe incercari esuate, m-am vazut cu buni. Buni este bunica din partea lui tata. Ea a fost in Bulgaria. Bulgaria este un tinut de unde buni vine cu jucarii.

De data asta am gasit la ea in mana o super faina jucarie. Nu m-am indoit nicio clipita ca ar fi a mea, drept pentru care m-am multiplicat si m-am executat in cateva poze alaturi de ultima mea minune. Citește în continuare


Soapte soptite despre cumintenie

Astazi va voi povesti despre niste chestii serioase. Plecand de la discutia pe care tati a avut-o pe blogul Dariei – Nicole [update: modificare nume] m-am gandit sa va povestesc si eu despre cum si in ce fel se inteleg mamica si taticul cu mine. Eu de felul meu incerc sa stabilesc o relatie bazata pe echitate cu ei de tipul : eu cer – ei dau sau invers: ei dau cand eu cer. Se pare insa ca regulile pe planeta asta nu sunt chiar asa cum stiu eu drept pentru care tati si mami tot incearca sa ma invete diverse.

Daca lucrurile se afla in afara farfuriei inseamna ca nu sunt neaparat de mancare. Extrapoland printr-o parabola euclidiana rezulta ca daca lucrurile sunt in afara farfuriei – si pot ajunge de acolo total intamplator ca n-or stii tati sau mami exact ce au pus in farfurie – poate fi folosit la altceva. Putem desena, curata masa, putem sa ne facem un tricou nou prin revopsire cu suc de capsuni. Toate aceste lucruri sunt permise. In cel mai rau caz dispare si farfuria de pe masa Citește în continuare


Furculita cu 2 capete si sapca lata

Ieri am inventat doua utilitare pe care eu le consider esentiale pentru dezvoltarea omenirii in ideea propasirii pe cele mai inalte culmi de prosperitate: furculita cu doua capete si sapca lata.

furculkita cu doua capete

Furculita cu 2 capete este o inventie prin care doresc sa ajut oamenii sa pape mai elegant si mai eficient. Avand in vedere ca pauzele de masa sunt printre cele mai nocive metode de a face ca timpul sa curga eu am inventat o unealta deosebit de utila… Pur si simplu vei folosi dintii furculitei indiferent de cum o tii in mana, putan ca in timp ce bagi un dumicat in gura cu celalat sa si insfaci alta bucata. Citește în continuare


Cu tata (2) la Ploiesti

[really updated] -Motto:  Revazand pozele am inteles care este valoarea unui tricou: conteaza de cate ori apare in poze. Si daca lumea – peste cativa zeci de ani – il va dori la pret de specula inseamna ca intr-adevar continutul lui a fost valoros. – Ioan Matei B ” Scrieri Alese” Editura WordPress 2010

am crezut ca la clasa 1 este loc

Urmand exemplul de zilele trecute si pentru ca mamica mea considera ca ea face mai bine singura ce face l-a trimis pe tati la Ploiesti. Si a zis: iti fac un cadou… vei sta cu fiul tau ca intre barbati. Si iata-ma in drum, in tren…

Tata l-a luat oricum ca back-up si pe unchiul Mihai si pe (sa-i zic deja matusa sau sa isi traiasca tineretile amandoi in liniste?!?!?!) Andreea… De-a lungul drumului tata a avut noroc…nu a trebuit sa ma schimbe. Dar veti vedea mai jos cum ca  a trebuit sa treaca si peste testele astea…

[de aici am facut apdeit]

Trenul este un brrum-brrum mare si lung. Acest tren curge pe niste drepte care se cheama sine si care trec pe langa cate un peron. La peron ajungi trecand prin gara. Ajungi la gara cu brrum brrum galben cu cate un nenei care sta cu geamurile deschise ca sa ii iasa fumurile din cap. Citește în continuare


Cu tata…

Castigator la proba de 10 metri gratare

Zilele care au trecut ar trebui numite zilele tatalui. Nu ala cu „T” mare, ci asta, pamantean care mi-a dat ceva gene si alte celule pentru a veni pe acest pamant in forma fizica. Dupa cum v-am povestit deja in Prima Pagina eu am venit din alte cotloane si am fost repartizat pe Pamant la o familie simpatica si draguta. Despre mama v-am povestit multe, dar iata ca din martie ale anului curent draguta mea mamica si-a luat serviciu. Adica nu a stat doi ani acasa… Un an si un pic. 

Zilele trecute , asa cum spuneam, am stat cu tata. Si asta pentru ca draguta mami a avut treaba la serviciu fiind plecata la Ploiesti cu ceva treburi. Si asa dupa amiaza a fost numai a mea.  A mea cu …el… cate prostii a facut fiind pentru prima oara cand a trebuit sa ma schimbe nu le vom spune…Nu acum! Citește în continuare


1 Iunie, zi de mare angajament

Astazi este ziua noastra, a tuturor celor care suntem mici – pitici si ne place sa ni se spuna copii. Daca anul trecut sarbatorirea zilei de 1 Iunie a fost cam fortata pentru ca eu eram doar bebe si inca nu eram copil de data asta 1 Iunie este ziua mea… a noastra…

Ziua de 1 Iunie este cel mai frumos lucru din lume. Este in primul rand luna in care avem echinoctiul de vara. Este luna in care (se) merge la mare, luna in care am trecut la pantaloni scurti si merg afara pana la ora 10 seara.

Ziua de 1 iunie este si o zi in care parintii se gandesc la copiii lor cu mult mai multa responsabilitate. Si de aceea imi permit si eu sa ii rog pe toti parintii din lume sa se uneasca in gandire si simtire (iarasi am vorbe dulci in mine) pentru o lume care atunci cand ajunge in mainile noastre sa fie mai curata, mai buna. Nu neaparat o lume angelica, dar o lume in care sa nu mai fim infometati, loviti, imblnaviti de poluarea sonica si toxica, in care sa nu ne mai invatati cum sa fumam sau cum sa fim violenti pentru ca vedem doar asta in familie.

Eu sunt fericit… cel putin asa cred pentru ca parintii mei au grija (so far…), dar am vazut multi copiii care vin in parc si parintii ii bat… sau fumeaza cu ei alaturi si chiar daca este aer liber ei ar trebui sa stie ca nu ne face bine…

Credeti ca vrem prea mult? Eu cred ca nu… eu cred ca un pic de la voi acum, un pic de la noi catre copiii nostri si stranepotii nostri vor avea cu adevarat o Planeta albastra si curata…

LA MULTI ANI tuturor copiilor dar cu prioritate celor pe care ii cunosc: lui Raducu (finul), lui Tudor, lui Ionut, lui Matei 2 de la scara 2, lui Luca, lui Vlad – Dejan, Mariei (a cojocarilor), Dariei, Danielei, Clarei (cu care m-am imprietenit o fulguta de secunda la Baby expo), lui Stefan (updated), lui Andrei, Sebastian si lui Bogdan si Erika de la Politehnica, ultimelor doua fetite venite in randul prietenilor nostri: Sofia si Thea care fac fiecare cateva saptamani de viata abia si tuturor celorlalti pe care ii cunosc direct sau de pe net…


Io si Ieurovizionu

Sambata seara i-am auzit pe ai mei cum vroiau sa vada ieurovizonul. Am zis si eu ca este vreun vizon ieuropean, dar nu si nu.
Mie mi-a placut tare mult de mai multi cantareti. Cei din Grecia erau tare faini, dar am auzit ca sunt in criza si cred ca ceilalati nu au votat tocmai pentru ca erau in criza… Mi-a placut mult si fetita aia din germania care cantat ceva frumos, dar mult mi-a placut de dsoara Seling si de dl Ovi… Draguti foc… ati inteles gluma cu focul…
Eu cred ca ei meritau macar locul 2… dar este doar parerea mea. Mi-au placut mult si am si dansat…


Cine este Net’u?

Ce este Net'u tata?

Pana la urma azi l-am intrebat pe tati… Papa? Adica ai ceva sa imi dai de mancare? Nu, dragul meu…nu iti dau pentru ca ti se taie pofta de mancare…

Nu, am glumit…nu l-am intrebat despre mancare…ci m-am gandit eu asa cum numai eu pot gandi caci sunt cu neuronii noi si inca in rodaj… Cine este Net’u? De curand l-am auzit petata ca Net’u a cazut…si era trist… Apoi ca a venit Net’u…si s-a bucurat… eu m-am dus repede repede la usa si am vazut ca … nu era nimeni… dar unde venise. Net’u  asta cred ca este ruda cu Buni, cu Daia… ca la toti se bucura parintii mei…

Acuma…sa va spun eu drept… Mama nu se prea bucura cand vine Net’u… parca bucuria este mai mult de partea lui tati. Asa ca m-am dus la el sa il intreb … Mai tatuca mai… cine este Net’u….?!?! Citește în continuare


Foame si Nu.

Mi-e foame. Nu vleau de mancale. deloc. Dal mi-e foame. Ce ma fac?

Oamenii considela ca zodia este cea cale isi pune amplenta asupla pelsonaliatii individului. Dal NU!. Am invatat sa spun un NU hotalat. Dau din cap din stanga in dleapta si din dleapta in stanga cu aceeasi eleganta cu cale un elefant fulios da din tlompa pentlu a alunga fialele salbatice. Sau poate si mai glatios. Citește în continuare


O campanie pentru lectura si nu numai…

Un site – Edukid.ro – si o Librarie – Humanitas din Iasi – au facut invitatia catre parinti si nu numai de a spune cum pruncii lor au descoperit povestile in cadrul Campaniei Imbratisam lectura – editia junior la adresa http://edukid.ro/loc-de-joaca/concurs-cum-am-descoperit-povestile. Eu inca nu stiu sa citesc, dar stiu sa scriu. Interesant este ca invitatia a venit dupa ce am scris povestea lui tati. Mi-a placut foarte mult ca acest concurs se adreseaza tuturor celor care cred ca „pentru ca vrem ca ei – adica noi –  sa fie mai buni decat noi – adica decat ei -”. Si eu sper din tot sufletul ca sa facem o viata mai buna.

Pentru tati povestile erau cele cu Ali Baba si cele cu Familia Chit-Chit spuse de tati lui… Citește în continuare


Povestea unui Cavaler…

…este scurta. Undeva saptamana trecuta am avut energie multa multa… adica foarte multa…si mami a zis asa… ca ea este o mami si se gandeste si spune si face chestii destepte: ia sa pun camera de foto sa filmeze fara ca Matei sa isi dea seama. Dar veti vedea cum a cenzurat tati la montaj ca eu m-am prins ca sunt filmat… dar am vrut s afiu asa… cum sa va spun…un actor perfect si am ignorat-o in rest… Precum Florin Piersic


Baia. Apa. De mai

Baia este acel loc frumos in care eu ma simt bine precum ma simteam in amnioticu lu mama. Stiu ca pentru multi dintre voi nici nu mai inseamna ceva, dar eu la cei 1 an si jumatate ai mei impliniti fix pe 16 ale lui Mai inca imi mai simt uneori manutele alergand zburdalnice dupa vreun ombilical…

Ce stim noi sa facem cu apa…?! In primul rand ne sugem burta si da-i cu broscuta sa ma pice pe mine apa ca din intamplare… Apoi eu am zis mereu ca in baie nu este destul de curat…si o galeata de apa nu strica. Si rad…rad mereu de nu mai stiu de mine… Rad…

Pozele sunt elocvente…dar si filmul…nu?

Această prezentare necesită JavaScript.


Lectia de bucatarie

Dragii mei …m-am hotarat sa devin vedeta. Adica sa apar la tv, pe DVD, sa dau interviuri… Si pentru ca stiu ca daca scriu carti consum hartie, deci tai copaci… am hotarat sa fac niste carticle video. Prima lectie este cea de bucatareala… Pentru ca bucataria este ceea ce conteaza intr-o casa in care nu dorim sa murim de foame… si pentru ca gustul de pe limbuta este ceea ce ne duce pe treptele lui extasy…

Una si doua fac trei… Scurt pe 3, 415987 azi am filmat si tati s-a chnuit sa editeze de pe telefonul mobil acest filmulet. Va voi invata pas cu pas cum sa faceti una dintre cele mai bune mancaruri : pastarnac cu banana!


Dii calut dii!

Cavalerul de Gandac pe numele sau Matei (adica io) ne face o demonstratie de calarie. Sunt convins ca in 2011 sau 2012 cel mai tarziu voi fi invitat la Vienna ca mare oaspete de onoare cu ocazia spectacolului de Anul Nou!

La lupta!


Mic dictionar Matei – romana

Este deja timpul sa incepem primele cursuri de intelegere ale limbii mele. Pachetul de cuvinte folosit de mine este extrem de standardizat si corelat cu nevoile stricte de comunicare. Nu folosesc metafore, fraze intortocheate. Totul este simplu si frumos. Ca o poveste. Totul este ca voi, dragii mei adulti (nu stiu cine v-a facut adulti pe voi, asa v-am gasit cand am venit pe lume) sa imi invatati limba. Citește în continuare


Tramvaiu’ lu’ nea Matei

Nea Matei sunt eu. Tramvaiul este el… ala de metal cu troleu sus si sine jos. Nu, nu e trenu… Trenu este ala mai lung si mai mare. Daca te sui in tren ajungi departe. Si proverbul spune: Cine se scoala in tren inseamna ca vine de departe. Tramvaiul este mai scurt si nu te duce foarte departe. Te duce aici… in Herastrau. Sau la Ghencea… Nu departe, oricum. Cand este aglomerat tramvaiul pana peste 2 statii face cat trenul una singura. Tramvaiul ajunge la Podul Grant, Trenul la Ploiesti… Citește în continuare


Deschizatorul de usi

motto: „Cand ai o tinta nimic nu poate sa stea in calea fericirii tale… A dori sa ajungi tot mai sus si sa mergi mai departe este chintesenta evolutiei noastre. Iar dincolo de usa sunt mereu cele mai mari mistere pe care eu, Omul, doresc sa la descopar si sa le impartasesc cu ceilalti” ( – Tata)

Probabil ca acea clanta era acolo pur si simplu de mult. Este foarte posibil sa fi venit o data cu intrerupatoarele sau sa fie de dupa ele. Pana acum, desi problematica evolutiei lucrurilor in casa inca imi este straina, am reusit sa descopar cate ceva din marile secrete ale parintilor. Usile de la sifonier, telecomanda, intrerupatoarele  – toate acestea au fost de-a lungul evolutiei mele deziderate ale cunoasterii, iar implinirea lor mi-a adus mari satisfactii nu prin chintesenta evolutiei mele cognitive, dar prin faptul ca am putut arata lumii cate ceva din aceasta. Citește în continuare