Marea cea mare este totusi mare…

Am Fost Aici

[previously in Ioanmatei.wordpress.com]: Am invatat cum am fost la mare, cum am trecut prin furtuna si cum tata s-a ars de la soare. Tot in episodul trecut am afl;at ca tata face rodaju si arata stupid cand il face. Eu am facut rost si de o tricicleta si i-am lasat pe toti cu gura cascata de ce stiu sa fac cu ea…

Zilele care au venit au fost marcate de o mare sarbatoare Sud-Africana a celor care se inchina la Regele Fotbal. Pe la 9 seara vedeai cum dispare toata lumea. Initial am crezut ca se joaca Cucu-Bau cu mine si am inceput sa ii caut. Doar tata si mama erau cu mine pana cand am adormit… Dar sincer vorbind…

Somnul. Somnul este asociat in mod direct cu Mos Ene. Mos Ene cred ca a fost un nene foarte somnoros si care in momentul cand trecea printr-o incapare ii baga pe toti la somnic. Cand voi fi mare voi vrea si eu sa fiu Mos Ene; pentru asta am ales o cale putin mai stricta de educare a spiritului prin  somn din orice pozitie.

Dincolo de somn urmeaza masa.

Masa este una din clipele frumoase ale vietii. Masa este asa…ca o poveste… O poveste de ros de cate ori este posibil. daca nu mai am loc trebuie repede sa umplu rezerva 2. Multi ii zic Pampers, dar eu zic ca este mai frumos Rezerva 2. Suna a film frantuzesc de actiune (Sora 13 – dar era Made in China). In poza de aici pofta cea mare o reprezenta o frigaruie de peste tocmai scoasa de pe foc si racita doar de gurile alor mei care…normal…isi raceau gura de pomana.

Mingea. Jocurile in nisip reprezinta o alta emblematica caracteristica a vremurilor de la mare. In, pe si la nisip sunt lucruri care plac deopotriva mie cat si manutelor si picioruselor mele. M-am jucat cu mingea, cu galetusa, cu lopetica si am revenit la minge. am dat in minge, am inscris gol si m-am suit pe ea ca pe un armasar pe care eu tocmail il imblanzisem… am tinut-o deasupra capului ca pe un mare trofeu, am rabufnit de bucurie si furie, am escaladat dimensiuni ale emotiilor imposibil de cuantificat in vestede cuvinte. (Cu fraza asta v-am dat peste cap de trei ori, poate va veti transforma si voi in printese si printi)

Apa. Fiind la marea cea mare care ese mica si apoi mare normal ca ne-am si balacit. Daca prima zi tot cerul s-a scurs in mare pentru ca marea era gata se sece, a doua si a treia zi marea era la locul ei. Frumoasa si calma precum un rasarit de soare (numai ca albastra) marea a vrut sa ma imbratiseze de la inceput cu valurile ei…Eu numai ca nu si nu…Maaamaaa….taaataaaa?!?! Doar cand ei erau pe langa mine si ma puneau in barcuta ma apropiam de tanti Apa. Sau in ultima zi cand am vrut neaparat sa ma balacesc. Dar doar u pic…la varf de unghiuta de deget mic de la piciorul stang. Sau drept? Inca nu stiu care este stanga si care este dreapta…

Multe s-au mai petrecut la mare… dar chiar…credeti ca ar fi bine sa torn un film autobiografic?

Această prezentare necesită JavaScript.


3 responses to “Marea cea mare este totusi mare…

Lasă un comentariu