Cele 1000 de fete ale lui Ma’tei

Mai tineti minte postul Poze noi figuri noi ? Eu sunt convins ca da. Acuma am o surpriza si mai mare… Doua seturi complete de figuri cu mine si despre mine! Aici este prima!

Cele 9 figuri ale lui Matei – part 1

Cam atat…

Cum inotam noi

Dragii mei dau deja autografe si il rog pe Presedintele B al tarii R sa ma decoreze deja pentru ca voi fi olimpicul absolut la inot in 2028 la Jocurile Olimpice ce se vor tine in Cuca Macaii.

Ca dovada am un film tocmai bun de urmarit la

La Ploiesti

Vineri, sambata si duminica am fost la Ploiesti. Ploiesti este o camera maaaare si plina de doi bunici. Asa sunt ei. Bunicul era vesel vesel vesel… si se juca cu mine… dupa care a plecat la masa. Trebuie sa recunosc ca era ciudat. Tata a fost vineri si la Tanti Breaza (ii zicea lu mama mereu ca merge la Breaza), iar sambata s-a trandavit la greuceanu pe acolo. Vai…si sa vedeti cum m-am descoperit eu in oglinda. Si radeam… de numa’ numa’.

Filmarea este aici:

Parcul lui Ghica, mama lui tati si bunica lu’ mine

Plimbare Parcul Ghica

Azi a fost caldut. Si bine. Si mami s-a dragalit pe langa tati si am plecat cu masina drum lung prin Bucuresti. Intai am fost la mamica lu tatica care este si bunica lu’ mine, iar dupa aceea am cautat un parc. Mamica lui tati are un caine si tati nu vrea inca sa ajung in mediul in care sta el, asa ca am luat-o cu masina si pe mami lu tati si am vrut sa mergem in parc la Lia Manoliu.

sa nu uit…. maine ma boteaza…

am uitat… maine ma duc intr-un loc in care sus este o cruce, pe mine ma baga in apa de vreo 3 ori si apoi ma voi numi ca si blogul asta: Ioan Matei. Numele de Ioan este in amintirea strabunicului meu pe care nici taticu nu l-a cunoscut pentru ca murit la finele eternelor lupte pentru apararea neatarnarii tarii de asuprirea fascista (asta o stiu eu dintr-un ziar pe net), iar Matei pentru ca m-am nascut pe 16 noiembrie cand era Sf Matei in calendarul ortodox. A propos: pe voi cum va cheama? ASL PLS?

Atasat aveti invitatia…

PS: Biserica Sf Paraschiva, cartier Militari, str Dreptatii. Este tot ceea ce trebuia sa stiti.

poze de grup

27 decembrie 2008. Atat. mama si tata si-au adus aminte ca aparatul de foto poate fi pus si pe automat ca sa ne pozam toti trei. Daaahhhh… Dar greu era? Pozele sunt doar daca apasati pe link … Dahhhhhh… chiar tre sa va spun eu totul?

primul craciun…

25 decembrie 2008 De aseara ceva se intampla. Oamenii astia mari inca nu au inteles ca nu trebuie decat sa stea cu mine: somn, papa, plimbare, papa, somn si din nou… Atat! Nimic mai mult! De data asta au trimis la toata lumea o scrisorica in care ma semnau si pe mine. Ce este drept este foarte foarte felicitare aceasta coloratura si multora le-a placut; dar totusi nu este drept! Vreau sa cer drepturi de autor si de pozor pt trucajul de acolo. Plus ca se poate considera pe buna dreptate ca eu ascult ce spune Omul de Zapada. Trebuie sa fii dus cu pluta sa crezi ca oamenii de zapada pot vorbi si tu sa ii asculti… Cum as putea spune asa ceva? Eu, ca si Horton, as putea spune doar ca pe omul de zapada cresc niste oameni minusculi si eu cu ei as vorbi…

mama, tata, scaunul de birou si bebe

13 decembrie 2008 Mama a zis sa faca o gluma pentru tata si m-a pozat. Asa cum precizam intr-o precedenta postare (vai, asta am facut-o copy paste din computerul lui tata) astazi tata face si el un anisor din cei doi ani ai lu mami si tati… (deja sunt un geniu al matematicii).

Acu cateva zile am fost foto model pentru o mica poveste pe care mama i-a spus-o lui tata. Eu va arat aici pozele care le-am facut, neuitand sa ii amintesc lu tata ca locul pe scaunul lui de director este al meu ca mostenire, deci ma pregatesc eu si de asa ceva. Dar la trenulet tot nu am renuntat, scaunul de mare director este doar asa… ca anexa…

ziua lu’ mama si a lu’ tata

06 decembrie 2008. Multi nu stiu, dar si mama si tata au fost candva copii. Si ei s-au nascut. Asta am aflat-o la cateva zile dupa nastere. De abia ma obisnuisem numai cu cei doi, bunicutele plecasera si am vazut iara agitatie. Prima a fost buni care este mami lui mami mea. Buni care este mami lui tati a venit si ea, dar mereu zica ca stam departe. Pentru mine departe este si pana la coltul patului, imi inchipui ca ii este greu daca este mai mult.

Apoi taticu era foarte agitat si tot

prima baieeeeeeee….

30 noiembrie 2008 Prima baita a fost dupa 2 saptamani. Era un noiembrie caldut, un Sfantu Andrei (mi-era cunoscut numele, am crezut ca vine Mosu). Bunicile, mamica si taticu (ala sperios de va povesteam) s-au apucat sa vorbeasca, sa se adune. Ceva urma sa se intample si eu nu stiam ce. Am inchis ochii sa ma prefac ca dorm. Am auzit eu din povesti ca uneori oamenii mari daca vad ca cei mici dorm incep sa spuna multe lucruri interzise. Dar astia nimic. O secretosenie pe barba lor de nu ai vazut.

Si dintr-o data totul a inceput. Am fost luat pe sus, dezbracat

prima plimbare

27 noiembrie 2008 Cand mi s-a spus inainte de nastere ca voi veni sa stau cu doi oameni draguti pe Pamant si ca nu voi mai fi iarasi cine stie ce stea de mare pe ce planeta verde amaruie am sperat ca este o avansare. Dar pana zi nimic. Astazi insa ceva m-a facut sa cred ca exista speranta si ca viata mea de leguma intr-o camera galbena cu albastru se va schimba. Hainutele mele au devenit mult mai mari, am crezut chiar ca ma vor

Doamna Doctor, Domnul Doctor si buricelu’

20 noiembrie 2008. Cu mici exceptii zilele trec la fel toate. Dupa ce acum 3 zile m-au adus acasa (am povestit despre asta intr-un post anterior) astazi a venit o doamna draguta la mine care s-a uitat la mine si a fost multumita. Parintii i se adresau cu Doamna Doctor si cred ca este un fel de sef pe aici pe Pamant pentru ca dadea indicatii si parintii mei promiteau sa le respecte. Nu stiu daca era seful cel mai mare pentru ca a venit si un Domn Doctor.

acasa, dar nu singur…

18 noiembrie 2009 . mare nebunie. Niste hainute noi… de data asta pot sa misc mainile independent de picioare. Picioarele am inteles ca sunt chestiile astea de langa umeri si mainile sunt cele de jos de langa punguta aia mica pe unde fac pipi… sau invers? Mereu le incurc. Oricum inca vad alb-negru. ma gandesc ce o fi aia color? O fi ca in lichidul amniotic?

Apoi am plecat cu o cutie mare alba cu niste rotite. Nu prea vedeam nimic, decat cerul si mutrica lui mami.

a doua zi

17 noiembrie 2008 Tata saracu in zilele alea a tot alergat cu actele. Sistemul nostru romanesc cere. Cere peste tot de toate. De la omu de servici sau de paza pana la liftiera toata lumea cere. Iar actul de nastere… aia a fost o mare nebunie! Pentru ca lui tata i-au spus ca iese abia a doua zi si de fapt trebuia sa dea si el vreo 50 de lei acolo la Primarie… In rest cateva vizite la spital, mica mea chiar arata tare sexy cu mine acolo. Iar eu eram si mai mandru de reusita mea de a sta deja o zi infasat acolo in scutecele alea ciudatele rau rau rau…

In rest ne-a fost sete, foame, soooomn… iar somn. Baei dar chiar asa nu pot si eu sa dorm? Cica maine merg acasa, oare ce o fi insemnand asta. eu pana acum de curand stiam ca acasa inseamna ceva lichid amniotic, un cordonel (unde o fi?!?!?!) si era asa de biiine. Oare imi va fi la fel?

M-am nascut

16 noiembrie 2008 – ora 10:25, dupa ce venisem pe lume cu 30 de minute inainte. Zi frumoasa de toamna tarzie. Tata are voie in sfarsit sa intre la mine. Cam uratel, dar cred ca era nedormit omu… Pe mamaica ma lasasera doar un pic sa ma tina in brate, dar acum lipsea cu desavarsire. Cred ca era pe hol. Opaaaa… tata scoate un telefon si imi face o poza. Tocmai el? caruia nu ii plac pozele facute cu telefonul? cred ca este emotionat…

Eu? Eu tipam de innebuneam, nu stiam ce se intampla, ma dureau plamanii de atata efort, totul era uscat in jur, nici pic de apica, jucaria mea favorita (cordonul – na) nu mai era, manutzele si piciorusele erau invelite bine… Norocul lor ca de nu ii pocneam pe toti pe acolo…

In ziua asta a venit si buni de la tata, si buni de la mama. a venit si unchiul Mihai cu Andreea, au venit si prietenele lui Mami, si viitoarea mea nasica (pe atunci nu stiam ca ea va fi, acum stiu, dar nu stiu ce inseamna asta).