In ajun de intarcare (cu tz)

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la lapticul ala bun care vine de la mami as dori toata viata sa traiesc asa. pe bune. Orice alt aliment este doar un mic supliment fata de bunatatea aia de lapte pe care mama mi-o da cu dragoste… de mama.

Insa se simte in aer… ceva ceva. de alataieri suntem din nou la Ploiesti. Mama si cu tata (de fapt tata) a incarcat caruciorul lui mare si alb cu destule astfel incat eu nu mai aveam decat locul meu disponibil… ce vremuri erau alea cand ma plimbam prin toata masina… Trecute vieti de bebe si bebitze…

Asa ceva nu s-a mai intamplat din vara cand am stat cu mami tot la Ploiesti. Hmmmm… si am vazut ca mami este un pic mai…rece cu mine…asa ma lasa singurel cu maya sau cu tata … si spunea ceva ca se va intoarce la Bucuresti… Pai si laptele meu?!?!?!!?

Am intrat telepatic pe www.google-for-telepaths.ro si am gasit ca voe sa ma INTARCE!!!!! cu TZ!!! Adica vor sa imi dea numai mancare… si fara lapte de la mami… de ce oare? de ce asa? de ce ? Cred ca marii filosofi, asa ca mine, inca nu au gasit cu adevarat raspunsul la De Ce? de ce Eu? de ce eu Acuma?

Voi reveni…

…daca aici dati click… si ma votati… ma voi bucura

…daca aici dati click… si ma votati… ma voi bucura nespus. Pampers da niste premii de poze in care eu dorm. Votati va rog. Nu va speriati, puteti sa va introduceti numarul de mobil pentru a primi un SMS, iar codul primit il introduceti pe pagina cand vi se cere.  Este simplu… si sunt convins ca va va placea jocul acesta. Din pacate nu ma pot vota decat cei cu mobile din Romania, lucru considerat de mine absolut … fara importanta:) sau nu…

http://concurs.pampers.ro/gallery_details.php?id=2484

Ganduri de parinte

Am scris ieri foarte multe si WordPress-ul nu a salvat nimic. Nu conteaza. M-am gandit sa scriem si noi, mami si tati lui Matei, cateva despre experienta unui copil. Pentru ca orice s-ar spune…primul copil va fi acea experienta care nu se va repeta… Stiti voi: oricat de buni ati fi in ceva… prima reusita este cea care ramane in memoria sufletului.

Uitandu-ma retrospectiv de la momentul in care Camelia imi spunea ca vom avea nevoie de Cartea Copilasului (si implicit imi dadea de inteles ca 2 teste Barza au iesit pozitive… deci vom avea un bebe) si pana acum cand i-am taiat motzul totul este viu si stralucitor. Prima ecografie si prima ecografie 4D in care

Am mers… Am mers… SINGUUUUR

Azi, in sfarsit, am zis ca trebuie sa fiu om mare si am inceput s amerg. Singur, singurel…mult de tot…nu 2, nu 3, nu 5 pasi… ci zeci de pasi. Aici 7, apoi 15, apoi 4… apoi tot asa.

Cea de-a treia zi a mea…

Mamaaaaaa, si a fost si adevarata zi a adevaratului Matei. Mama deja este rupta de oboseala, eu la fel, am dormit neintors peste 2 ore, dupa care m-am intors, am dat de laptic si am adormit mai departe catre dimineata.

Azi dimineata am zambit frumos lui tati, lui mami si apoi soarelui. Curand de tot vine si Baby Expo si asta ma face sa dau din picioruse tare tare tare… Este locul unde noi, minoritatea bebeilor, am putea avea succes intr-o lupta cu majorii…

Detalii ale unui eveniment isto(/e)ric

Acum un an, din stenogramele momentului…

Ora 4:13. (mama zice ca era 3 si…)

mama se trezeste, tata doarme. mama catre tata: haide ca trebuie sa mergem la spital.

tata doarme.

Ora 4:21

mama e treaza, tata doarme; tata se trezeste cu greu. Realizeaza (sau nu) ca foarte curand nu va mai fi singurul cocos din familie.

Ora 4:36

mama e treaza, tata mananca. Este convins ca ora este 7 trecute pana cand vede ceasul din bucatarie. Doar 4 si jumate. Cu o

Unde este motzul meu?

Ieri, 15 ale lui noiembrie 2009, cu o zi inainte de implinirea unui mirific an de existenta a genialitatii mele parintii, parintii spirituali, bunicii si parintii spirituali ai parintilor mei fizici (nota: parintii spirituali = nasi) au venit si mi-au dat cadouri. De asemenea au mai venit si unchii mei Nicu, andrei cu matusa Oana si Mihai cu , probabil, matusa Andreea. Imi place de matusa Andreea ca papa cu placere bezele facut de buni.

…mai este o zi… sau nu?

Azi este 15 ale lui Noiembre. Acum un an inca stateam la caldurica, inca era bine, inca eu si mama eram una… atat trup cat si sufletel.

Azi am aflat cu stupoare ca vor sa imi taie ceva… Un ceva care cica creste pe capul meu. Am pus servetelul si nu am gasit nimic acolo…decat par… Oh! Vor sa imi taie parul!!!!!! Sau doar un motz?

Dar despre asta undeva…intr-un episod viitor:)

Petrecerea surpriza…

Am intrat clar in cele 3 zile de sarbatoare dedicate mie si frumusetii mele extraordinare. Am inceput ziua cu un scos de limba… dupa care am avut parte de o peterecere surpriza a prietenelor lui mami Georgiana (si Sorin – ii mai stiti si sub numele de finii lui tati si mami… nu finii cu Raducu, ci finii acestia… ca este doua perechi de fini),  Andreea (cu Florin, de care imi place mult) si, normal, Oana (din Italia… mai tineti minte? cine ma ajuta pe mine cu chestii faine de genul Camilliei). Ah… si am primit un halatzel frumos foc (vedeti postul de maine)

Tot azi am scos, asa cum spuneam, si limba pentru a nu stiu cata oara in ultimele doua luni… sdar nu am fost imortalizat pana acum:)… Ah… si am facut repetitii cu suflatul in tort…

Maine… oare ce va fi maine?

ne apropiem de 12 luni…

Buna dragii mei. Am revenit pe blogul meu (al meu, al meu al meu) ca sa va mai povestesc ce se mai intampla cu mine. Lunile care au trecut si care vor fi completate pe rand asteapta undeva ascunse de tatatatata (adica tata) prin buzunarele mintii sale luminate (stiu asta pentru ca de fiecare data cand scrie are un bec deasupra care il lumineaza).
Am deja 11 luni de cand am venit pe lume. Mamica si taticul se uita la mine, se uita la pozele de acum multe lunci si spun cat am crescut. Inca nu si-au dat seama ca merg in doua picioare… Sprijinindu-ma… dar este irelevant.