Monthly Archives: Iunie 2009

Scaunel de copii de la Litaf

Ce scaunel se

scaun Litaf 1

scaun Litaf 1

poate cumpara copilului? El te vede mancand si vrea si el s afie om mare dar, ghinion, suntem prea mici sa ajungem macar cu frunticica la nivelul mesei. Nu mai punem la socoteala faptul ca nici nu stam bine in picioare, dar diversificarea a inceput, sanuletzul mamei mai contribuie doar dimineata si seara (si noaptea si ziua si de fiece data cand vrem – asta este adevarul) si noi trebuie sa stam la masa…

Oferta este vasta si de multe ori pretul (cel mai mic sau cel mai mare) contribuie decisiv la o anumita alegere, mai ales ca nu aveti prea multe elemnte care sa va ajute.

Mie mama si tata mi-au luat scaunelul de la LITAF sit’n’play ; nu sun ca este cel mai bun, dar daca stam sa ne gandim la raportul calitate, functionalitate contra pret se pare ca a fost cea mai buna alegere. Ca si carucioarele Inglesina scaunelul acesta se bucura de o calitate deosebita a pieselor, ma ajuta sa gasesc gratuit piese de schimb daca ceva se strica in perioada de garantie, iar reduceri substantale gasiti in perioadele expozitiilor de bebe.

eu vazut de sus...cum pap!

eu vazut de sus...cum pap!

Culorile vii, dar si modul in care se pot combina modulele transformand scaunelul in birou de joaca (da stiu, va trebui s ainvat sa colorez, dar mai este pana atunci) il recomanda pentru orice bebe. Nu neg ca poate sunt si chestii mai scumpe si mai pactice sau cu mai multe optionale…ganditi-va insa ca noi vrem d efapt sa venim cat mai repede alaturi de voi la masa, doar pe 2-3 perne, si sa nu stam foarte mult in el… Da?

Anunțuri

de Sanziene m-au prins cu rata in gura…

Vine rata din costrei cu vreo 7 bobocei...

Nu stiu ce voi face cand voi fi mare de Sanziene, nu stiu daca voi alerga ielele pe dealuri sa le prind si sa le imbarlig, nu stiu daca voi mai face ce facea Ionica a lu Smaranda care era a Popii (era a ei caci se placeau ei asa un pic) ce povestea de nebuniile din carutele cu coviltir, dar pe mine m-au prins acum oamenii astia mari clar cu rata in gura

 

 

Mateiash cu parul cretz

Fura ratza din cotetz (a.k.a. baitza)

Si se jura ca nu fura

dar l-am prins cu ratza in gura!


Licoarea zeilor… berea!

Descoperim nectarul zeilor

Descoperim nectarul zeilor

Azi tata ne-a adus la Ploiesti. Si pentru ca deja pe seara se pregatea lumea de un gratar din acela greuceanu cu tot felul de carnuri grele mami, tati, nasa si Florin )varu lui Bunicu’, am mers prin parc si la o terasa… acolo se afla un Patinoar pe timp de iarna, dar vara… sa curga micii si sa se manance berea pe paine…cu mustar…sau invers…ca nu mai stiu:)

Eu cred ca voi fi mare betivan. Culoarea este ok, paharul este ok, chiar am tot intrebat de ce nu am si eu asa ceva in tetina de la biberon. Sau macar mami… ca se stie ca laptele este periculos, se poate strica…dar daca mami in loc de laptic ar avea berica… pai ce? – as mai face nazuri? as bea pana as pica jos…dupa care m-as ridica (caci STIU sa ma ridic SINGUR, fara ajutorul nimanui… Da! Asta stiu sa o fac si o fac cu placere!

Si mai jos…iata pozele cu berulele… sa traiasca mami si tati… fara numar! sau cu numar…ca sunt doi… mami si tati… si cu mine trei… si daca (nu) vor fi cuminti o sa vb eu cu cine stie eu si o sa vina si numarul patru… poate o surioara?

Hai ca m-am imbatat:) Citește în continuare


Pipilica si cacutza in mod autonom

olita:)

Nu am cum sa zic altfel lui pipilica. O exprimare fara noima de tipul „lichidul galben ce umple pampersul” este mult prea docta si nu are rost. Mami mi-a cumparat o olita din Care-Fura si ieri dimineata m-a asezat pe ea. Si a stat si a stat si pana la urma a inceput sa se bucure. facusem pipilica.

Azi dimineata eu m-am gandit (de unul singur) sa fac si cacutza. Nu de altceva dar in felul acesta mai scutesc numarul de pampersi utilizati pentru mine ceea ce inseamna importante economii care se vor traduce peste cativa ani intr-un trenulet electric. Nimic fara sacrificii, pai nu?

Olita, atunci cand i-o cumparati lu ala micu, trebuie sa fie cat mai comoda. Aveti grija daca este baietel ca in fata sa aiba o ridicatura intre picioare ca sa nu iasa pipilica afara. Si ca sa ne invatati cu olita puneti-ne pe ea la cea mai sigura ora de productie din zi: dimineata. Ca in restul zilei…nu mai stim cand si cum facem:) Nu inca…


Cu Maia si finii prin Gradinile Botanice

DSC_7715Zilele trecute am iesit cu totii afara. Tata era la Galati pentru vesnicele lui probleme de pe acolo (nu intram in amanunte pentru ca nu este un blog politic, nici social ;-)

Finii lui mami si tati (george si Diana, cei care il au pe Raducu, mai tineti minte???) au venit la noi in vizita, iar Maia (mama lui mami)  era si ea in Bucuresti ; am plecat cu totii in Gradina Botanica. Multa iarba, foarte frumos, ratuuste si pesti (eu nu am vazut pestii, dar am inteles ca si eu cand eram mic in burtica am trecut prin stadiul de pestisor.

George (de la www.geodormedia.ro) ne-a facut si ceva poze…


Am cazut in cap…

Am facut-o si pe asta. Dormeam linistit si am simtit ca mama s-a dus cateva minutele pe langa tata sa doama si ea. Iar eu cum am vazut asta m-am ridicat…incetisor sa nu fac zgomot. Am escaladat culmi de perne puse in jurul meu, genunchii mei au dat ce era mai bun din ei… Am forjat motorul si hopa…sus pe culmile maretiei! Am vazut camera de la o inaltime de om mare… Am sesizat podeaua… si deodata…desi ma apropiasem incet de ea… ea s-a apropiat prea repede d emine… si Buf… dupa 10 secunde am inceput sa si tip…doar doar aia doi din camera alaturata ma vor auzi…. Si apoi, cand i-am vazut…am ras… amandoi… si eu si cucuiul…

i did it my way…


Dupa multa vreme

eeeiiii...ciresica sica...

eeeiiii...ciresica sica...

Ploiesti Ne-am mutat. Adica eu si cu mama stam la Ploiesti. Pentru ca la 1 ale lui mai tocmai cand ne intorceam de la Breaza un sofer care avea Mertan a zis ca e mai rapid ca tata si i-a taiat calea. Taticu a incercat sa evite accidentul si macar am fost cu totii bine. Mamica m-a aparat cu pretul unei vanatai pe sold. Dar trecem peste lucrurile urate…

Tata si cu mama s-au hotarat ca daca nu mai au masina acum pentru o vreme (este facuta cam zob… se pare ca o sa fie reparata, dar…) sa stau cu mami la Ploiesti la bunicii de aici pentru ca au curte, stau la racoare si aer cat de cat curat. Ca uneori da si Petrobrazi-ul niste mirosuri de iti muta nasul din loc… Dar deh – ce nu face societatea moderna pentru luxul de a se plimba cu masina. Sa vedem ce o sa facem noi, generatiile care venim, in lumea aceasta atat de poluata…

Si pentru ca tot nu reusim s apovestim multe (am inceput diversificarea, de exemplu) mai pun cateva poze… Mie imi place cea cu cireasa… Voua?