Despre ultimul an. Consideratii de final

De data asta scrie tatal lui Matei. Si al lui Stefan.Si al acestui blog…

Sunt dintre cei care am intrat pe Internet in perioada in care inca existau calculatoare cu 40 de Mb, iar contul de yahoo cu 10 Mega era ceva de nenchipuit in conditiile in care conturile de mail rareori depaseau 2-4 Mega… Am fost un dependent de calculator, internet si alte aspecte virtuale ale vietii. Am activat si am participat la administrarea comunitatii Club Romantic (www.clubromantic.ro), am facut ceva muzica la viata mea desi sunt un afon si jumatate (era la promotie cand m-am nascut).

Acum 11 ani in viata mea a inceput schimbarea, iar in 2005 m-am casatorit cu mama copiilor mei, o fiinta minunata si deosebita. Daca eu sunt visatorul, ea este cea cu picioarele pe Pamant, daca eu sunt degringolada ea este elementul de stabilitate… Impreuna in 2008 am reusit sa „dam nastere” unei minunatii de copil – cel al carui blog il vedeti aici. Desi sotia a dus tot greul sarcinii toata lumea il felicita pe tata. Pentru ca asa se poarta 😉

In noiembrie 2008 a venit Ioan Matei pe lume si pentru familia noastra a fost inceputul unei noi ere. Amandoi ne-am schimbat servciul si am inceput sa construim ceva pe undeva, lucru finalizat pana la urma. Dar cel mai important a fost copilul si evolutia acestuia, lucru pe care l-am aratat, l-am evidentiat, l-am transmis cat mai fidel catre voi in primii doi ani. Incepand cu 2011 aparitia noului membru al familiei a pus focus pe viata noastra in trei.

Anul acesta a insemnat pentru Matei o piatra de referinta. Personal eu am amintiri de la 2 ani si ceva (sunt nascut in dec 74 si am amintiri din februarie si martie 77) si cred ca si Matei le va avea. In mai anul acesta Matei ne-a dat vestea ca mami este insarcinata din nou si povestea fratiorului a prins contur. Nu l-am pacalit si nu l-am amagit cu prostii gen „barza”. Destul de curand ar fi aflat adevarul…

Dar pentru Matei si pentru noi anul acesta a insemnat o schimbare in toate privintele. Deja am avut prima discutie cu fiul meu ca de la barbat la barbat (Mami, am avut  discutie seerioooasa cu tati!), a fost pedepsit, a invatat sa vorbeasca la telefon (Alo, Beny? Eu sunt Matei si sunt in masina cu tati. Ce mai faci? Bine pa!.Muah! – Am pupat-o – si intinde mandru telefonul aratandu-mi ca a pupat-o pe bunica). Anul acesta am invatat sa mergem pe Beta (Bicicleta, de fapt tricicleta), am scapat de problema legata de alergia la lapte. Si, revin, marea bucurie este venirea pe lume a celui de-al doilea copil.

Pe undeva si legatura mea cu el s-a facut mai puternica. a devenit mai dinamica, mai bine ancorata… Am reusit, cred, in felul acesta, sa o las pe mami mai libera cu atenatia catre Stefan si Matei sa accepte mai bine acest lucru. Gelozia sa fie minimizata. Primele doua saptamani se pare ca au trecut bine.

Anul 2011 ne-a adus excursia la Muntii Caruntii (si trecerea peste Transalpina – o experienta memorabila pe care nu am mai apucat sa v-o povestim), a adus calatoria la Tg Ocna si trecerea peste Carpati, vacanta de la Breaza