Soapte soptite despre cumintenie

Astazi va voi povesti despre niste chestii serioase. Plecand de la discutia pe care tati a avut-o pe blogul Dariei – Nicole [update: modificare nume] m-am gandit sa va povestesc si eu despre cum si in ce fel se inteleg mamica si taticul cu mine. Eu de felul meu incerc sa stabilesc o relatie bazata pe echitate cu ei de tipul : eu cer – ei dau sau invers: ei dau cand eu cer. Se pare insa ca regulile pe planeta asta nu sunt chiar asa cum stiu eu drept pentru care tati si mami tot incearca sa ma invete diverse.

Daca lucrurile se afla in afara farfuriei inseamna ca nu sunt neaparat de mancare. Extrapoland printr-o parabola euclidiana rezulta ca daca lucrurile sunt in afara farfuriei – si pot ajunge de acolo total intamplator ca n-or stii tati sau mami exact ce au pus in farfurie – poate fi folosit la altceva. Putem desena, curata masa, putem sa ne facem un tricou nou prin revopsire cu suc de capsuni. Toate aceste lucruri sunt permise. In cel mai rau caz dispare si farfuria de pe masa

Nu orice scara este periculoasa. O scara este formata din mai multe trepte si fiecare cateva trepte pot face o scara. Practic o scara de 8 trepte poate fi de fapt un grup de 4 scari de cate doua trepte. Sa fim seriosi: unde ati mai vazut scari de doua trepte care sa fie periculoase?!?!?!

Se pare ca ai mei mami si tati nu sunt de acord nici cu rezolvarile mele… Eu as spune ca sunt : imorale dar legale… Parerea lor este alta. La fel si cand vreau sa mananc ceva de pe jos sau cand vreau sa ma sui in masinuta; cum rezolva ei aceste lucruri?

In general am eu impresia ca de fapt ma fac sa uit ce vreau. Adica, cum sa spun, eu vag imi imaginez ca mai vroiam ceva, dar de fapt uit ca vad mingea sau mai vad altceva.

Cu  mine merge cel mai bine sa imi vorbesti ferm… Zambind, dar ferm. Daca te apuca rasul pe tine sau pe mami gata…stiu ca ma pot bucura din plin de duccesul rasfatului. Daca insa va uitati suparati la mine imi dau seama ca pe undeva am calcat pe bec…

De curand am vazut ca mami si tati – mai mult tati – ma trimit la colt. Asta o face tati cand exagerez si, mai ales, cand dau in mami sau in alt copil. Eu nu vreau sa dau in ei, vreau doar sa ii mangai (Poc-Poc-Pleosc), dar uneori o fac cam tare. Mami a zis ca doare… si tati m-a trimis sa stau 1 minut la colt. Am stat eu vreo 3-4 secunde dupa care am inceput sa ma joc cu cate ceva de pe acolo. Mi-a spus sa stau cuminte…si dupa vreo 30 de secunde mi-a zis ca m-a iertat, dar sa merg la mami sa ii fac mai-mai ca sa ma ierte… El nu s-a prins ca l-am suntat de juma de minut?

Alteori tati se apropie de uerchea mea si imi povesteste cate ceva si imi explica de ce este bine sau nu este bine sa fac un anumit lucru. Si asa ma apuca un sentiment pe din pampers pana sus si chiar cred ca are dreptate… de pilda ieri vroiam sa ies afara neaprat fara sa manac… si a venit la mine si mi-a povestit asa usor: „Draga Matei… sa stii ca noi daca vrem ca tu sa mananci este ca sa fii tu bine si sa ai energie sa te joci si sa mergi afara… si te roaga tati sa fii tu cuminte si apoi o sa vezi ca ne intelegem bine… si mereu este bine intai sa termini ce ai de mancat …” si chiar ma apuc de mancat si nu mai plang. Am si incredere ca dupa aceea ma scoate afara.

Uneori imi mai povesteste despre cum merg treburile pe aici, cum se distreaza lumea sau cum sa ma comport eu. Povesteste cu cumpatare, cu liniste, cu drag. Si stau eu asa sa il ascult si cred ca imi dau seama ca poate are dreptate.

Mai exista si solutia pe care am spus-o mai sus… apai eu daca vreau ceva…il vreau pana in panzele albe…si daca nu gasesc panze albe accept imediat aproape orice la fel de vesel sau bun ca ceea ce vroiam, dar acum este adus de altcineva special ca sa imi atraga atentia. Si uit de orice vroiam si ma apuc de nou lucru. Cica se cheama „distragerea atentiei” Lasa ca le arat eu lor distragerea atentiei.

Tati si mami nu ma bat la funduletz. Nici in alta parte, dar cred ca in cazul funduletului le este frica de faptul ca ar putea gasi pampersul plin… Ei de fapt nu ma bat deloc. Mi-ar placea sa fiu mereu la varsta asta unde chiar nu ii vine nimanui sa ma bata. devin rasfatat? Poate…

Rasfatul meu cel mai mare este ca nu pot adormi singur. La 5 minute dupa ce dorm stiu ca mami paraseste locul, dar eu deja dorm si nu mai simt. Dar pana atunci…vai! – trebuie sa fie mami cu mine. In cel mai rau caz tati, dar el canta ceva de leagan si adorm prea repede. Pe mama o mai pacalesc, ma cobor din pat, cant la muzicuta, tot felul de astfel de chestiute…

Cred ca atunci cand voi avea un bebe o sa am nevoie de mult calm…


One response to “Soapte soptite despre cumintenie

  • povesteadarieinicole

    Bravo dragi parinti !Pentru rabdarea si implicarea voastra!E o vorba „cu rabdarea treci marea”, adevarata de la prima litera pana la ultima!
    P.S. Uite cum ne am scos de un miel la anul , ca ne ati si botezat :D!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: