Baieti…[resume from begining?]

Tehnica. Tehnica asta electronica. Mereu ceva de invatat, mereu ceva de aflat. Niciodata nu poti spune ca ai invatat destul. Niciodata sa nu spui niciodata.

Stiti voi meniurile acelea de DVD in care aparatul recunoaste discul introdus si te intreaba daca vrei sa continue de unde te-ai oprit sau de la inceput? Mi s-a parut foarte tare si am inceput sa aplic si eu… Dar pentru aceasta trebuie sa ne intoarcem in timp…

In 2008-2009 pe cand beam de la mami cu nesat portia zilnica de laptic la fiecare 3 ore somnul era cel mai dulce cu o mica sursa de lapte direct in gurita mea. Nu era nevoie de povesti, nici mami nu trebuia sa cante. Lucrurile erau simple si sunt convins ca acel lucru era bun.

Lunile au trecut si o data cu Marea Intarcare de la inceputul lui 2010 somnul imi era adus de tzatzica artificiala careia lumea ii spune impropriu biberon. Si acel lucru era simplu si placut pana cand…am crescut!

Am crescut mare si deja lapticul (Aptamil Pepti si Aptamil AH2) trebuie facut de mine. Rareori il mai face Donkey si eu (trebuie) sa il gasesc, dar de cele mai multe ori daca nu particip la facerea lui incep sa ma enervez…

Donkey face lapte uneori

Dar caut povestile lui tati. 2011 a inceput cu tati langa mine spunandu-mi povesti. De 130 de ori povestea cu Avionu Mare si Avionu Mic (a se citi la final), de 45 de ori Scu’ita Rosie, de 33 ori povestea cu Apolodor din Labrador (licenta Gelu Naum), de 25 de ori povestea cu Baiatu (adica Matei si intamplarile lui de peste zi); am ajuns addicted (adica nu mai pot fara) povesti. Si nu ar fi o mare problema ca toti tatii cred ca sunt mandri cand spun povesti baietelului lor, dar tati adormea langa mine inaintea MEA!

Asa ca ai mei s-au hotarat sa ma lase sa dorm singur de la inceput la sfarsit. OK! Treaba este usoara pentru ei…

[aseara, ora 22:35 – camera mea]. Lasat singur in intuneric doar cu o mica lampa de veghe in forma de pisicuta astept sa vina povestea. Donkey doarme deja langa mine… incep sa strig: Baieti! (adica tati si mami, eu asa le spun…baieti!). baietiiiiii!!!! Nu pot sa dorm… Baieti…Nu pot sa dorm…. Nu pot!!!! Baieti!!!!… si apoi liniste

[aici este o pauza pentru ca am visat frumos]

[azi dimineata, ora 6:47 – camera mea]. Nimic schimbat de aseara decat lumina blanda a soarelui ce intra oaches in camera mea pe dupa perdea… Imi aduc aminte unde ramasesem aseara si incep… Baieti!!! Nu pot sa dorm!!!! baietiiiiii! (oare va veni povestea?)

_______________________________

Povestea cu avionul mare si avionul mic. Era o data ca niciodata un avion mic care zbura, fiind mic, pe sus (eludand legile aviatiei si bazandu-ne doar pe legile opticii Avioanele care zboara sus sunt mici (normal, ca sunt usoare) si cele mari stau jos sau zboara aproape de pamant (Normal, sunt mai grele!). Si avionu mic a vazut un avion mare:

– Buna avionu mare

– Buna avionu mic!

– Vrei sa ne….

– JUCAM?!?!?!? DAAAAAA!

Si dupa ce s-au jucat avionu mare si avionu mic s-au dus la aeroport unde au papat benzina

– Ca Bunny!!!!! (Bunny – masina noastra)

– Da, ca Bunny… si apoi fiind satule si obosite dupa joaca avioanele s-au culcat sa doama, si asa face si Matei… (aici era momentul cand Matei inchidea ochii…Matei – adica EU!)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: