Asha este bine…

Asha este bine!

Am o problema cu tati. Nu prea le are cu educatia pe care i-o dau. Daca l-as pune sa dea examen ar pica. Mami ar trece doar pentru ca o cunosc si pentru ca nu este atat de „pedespitoare”.

Exemple:

Trebuie sa merg la Dodo si apoi la Beny. Drumul gandit de tati este aiurea, eu vreau la Beny… Eu vreau sa merg la Pity care doame la Beny si apoi merg la Dodo. Asha este bine, tati!

Plecam la Breaza. Drumul este bun, intins. tati zice ca trecem o fuga pe la Maia. Raspunsul meu, normal: Nu, trecem intai pe la Br’aza si apoi pe la Plo’esti la Ma’ia!

Nu stiu de ce lui tati i-ar pasa ca in drumul nostru Ploiesti-ul este primul, lucrurile se fac asa cum este bine

Am invatat sa spun OK! (M-a invatat Mar[i]u[s]). Tata mi-a zis si de Olrait (All right). Eu zic OK, tata zice si el dupa mine…Nu, tati, nu este bine! Eu zicem OK, iar tu spune Olrait! Asa trebuie, tati!

Norocul meu este ca am rabdare. Ii repet pana se invata minte… Mami invata mai repede. Sau nu este atat de rezistenta la semnalele mele acustice si vizuale prin care amenint ca tip. Stiu ca nu este frumos, dar uneori merge. Alteori insa… cred ca au citit carti despre educatia baieteilor care tipa si deja devin imuni… Fir-ar sa fie!

Tot din ciclu „Asha este bine” am o mare realizare…tot asa, doar o data deocamdata: Am facut cacutza la cutiutza… Asta sambata. Duminica inca nimic… Poate reluam astazi exercitiul care m-a facut baiat mare si puternic pentru o zi…