prima noapte la Breaza… primii pasi pe munte

Voiniceste

Daca acum exact un an si o luna si fara o zi mergeam „a la montagne„, de data asta a venit vremea ca piciorusele mele sa parcurga trasee montane fara pic de oboseala… decat dupa.

Pe scurt mamica si taticu s-au sfortat si inca o fac sa termine un proiect inceput o data cu inceputurile… adica cu conceptia mea. Daca in februarie 2008 ei o puneau de un bebe tot cam atunci incepeau sacaute si sa ridice o casuta mica undeva la munte pentru a avea unde sa vina mai cu mine in periopada aceea de stat acasa. Lucrurile pe Pamant nu stau la fel precum ar dori oamenii si iata ca santierul a luat o scurta pauza de vreo 2 ani, si acum a inceput timid sa se termine: au terminat o camaruta. Camaruta-ruta este mica, dar destul de mare incat incape o bucatarioara si un pat in care eu, dupa expeditiile montane, trebuie sa dorm. Ba chiar doua patuturi – pentru ca mamica si taticu mi-au adus si patul meu…

Normal primul lucru pe care l-am facut a fost sa incerc sa zbor cum am vazut eu ca facea un elicopter. Pentru aceasta am luat o morisca si i-am facut vant… S-a facut curent in casuta si a trebuit sa o las balta… Cand voi fi mare ma voi face Superman…

Bucuria mea nu a putut fi oprita insa de nimeni. Tati al meu, plecat la Bacau zilele din saptamana trecuta, mi-a adus o masinuta vultur care se transforma in ceva fain de tot…si portocaliu… Atat de fain incat nu m-am putut desprinde de el muuuulta vreme… ba chiar am incercat sa il si desfac sa ii aflu secretul dar… tehnica chinezeasca este de o mare finete:)

Pana la urma hai la drum… Lasam casuta minunata din povesti (inca nu este pictata ca in povesti, dar am promisiuni clare in acest sens de la factorii de raspundere din Lumea Povestilor ca voi avea o casuta frumoasa rau de tot….

Nimic nu ma opreste… Nu vreau nici in carca, nici in brate… pur si simplu vreau sa ajung in top… Run… To the Hills…. Acolo sigur gasim boabe de mure, de ceva portocaliu… catina parca ii spune….

Pozele sunt edificatoare, spun eu… mami, tati si cu mine ne-am pozat impreuna intr-un stil foarte eco, am mancat eco… tata chiar a baut natural apa cu hamei si malt dupa o retea proprie a fabricii Ciucas… nu mult… doar 2 sticle… a treia a tinut-o cu el in masina pana la Bucuresti… de abia asteptam sa il opreasca politia si s ail intrebe: si cu fiola din portiera ce este? Pun pariu ca nu l-ar fi crezut nimeni ca a baut lapte duminica… dar da… pentru ca nu a apucat sambata sa bea toata berea (multele, imens de multele trei sticle de bere la jumate) a luat-o pe una pe drum… ca doar nu lasi nimic in urma… parjolesti totul… daca s-o nimeri careva pe acolo cand nu suntem acolo? la orice poti renunta, dar un bebe adevarat nu renunta la plugin-ul lui (a.k.a. bei-bei, a.k.a. biberon), iar un barbat adevarat la berea lui …


4 responses to “prima noapte la Breaza… primii pasi pe munte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: