Acum mii de ani oamenii asa ca mami si tati erau jucausi asa ca mine. Ei nu aveau de niciunele, nici creioane, nici caiete, nici papa bun, nici aragaz. Am inteles ca uneoi acesti oameni doar se jucau cu vanatul si cu copiii lor care erau mult mai jucausi ca ei.
Unul din marile misterii ale omenirii sunt formele de arta pe care acestia le aprofundau in Academii de tip pesteri si grote. Unii oameni erau mai inzestrati ca altii si plateau alti oameni cu blanuri sa ii deseneze in falnica lor pozitie de vanatoare sau de detinatori de nu stiu cate animalute.
Din pacate mami si tati nu detin o grota naturala. Acestea sunt foarte scumpe si nu le poti muta la oras, trebuind sa ramai acolo unde sunt ele. In schimb la oras oamenii au construit pesteri supraetajate care se numesc blocuri si care sunt facute din pereti drepti. Unii, in functie de cantitatea de bun gust, au pus in ele tapeturi, panze de paianjen si arunca lucrurile pe jos pentru a recrea cat mai exact sentimentul de pestera. Mami nu face asa. Tati insa protejeaza paianjenii (sunt de acord cu el, sunt asa frumosi!) si cand vine de la serviciu arunca toate cele cat colo, urmand ca tot el in liniste sa le stranga…
Peretii apartamentelor de la bloc sunt oribil de drepti. Si albi…sau galbeni… eu le-am facut pentru prima oara o bucurie lu mami si tati si le-am desenat o bucata de perete, deocamdata sa isi aleaga culoarea… Sunt convins ca dupa cateva mii de ani aceste lucrari vor fi foarte mult apreciate de oamenii de atunci…
desenul meu reprezentand o ziana pe scara vorbind la telefon despre printul de la Disney
desen rupestru de 6000 de ani
i o a n m a t e i . w o r d p r e s s . c o m 
18 iunie 2010 at 2:18 pm
In fine! Asteptam momentul cu infrigurare. Auzi bre, nea omule, da’ neshte pensule si acuarele pe cand?
PS. Matei are talent la desen. Ezixta o oareshcare asemanare intre cele doua pesteri :))
18 iunie 2010 at 2:38 pm
Hmmmm… nu stiu ce vrei sa spui, dar te tin minte…