Week-End cu buni(ca), fini, lalele, raducu…(2)

… duminica. Continuare din postul precedent.

Am venit obositi de la Pitesti unde poti sa te pitesti printre lalele si spre dimineata George ne suna, adica il suna pe tata, si ii spune ca daca e vineri este ziua lui de ce sa nu iasa seara la un gratar. Gratarul este uneori gratarul de la usa pe care te stergi pe picioare… alteori este friptura pe care o faci intr-un cuptor ca de pizza… alteori zici ca iesi la gratar dar de fapt cumperi micii gata facuti si stai cu burta la soare si asculti… ceva…ceva ce cei din jurul tau nu ar asculta daca ar fi sa aleaga ei… ma rog… nu am nimic cu acea muzica… dar nu este muzica, da?

De data asta invitatia era la bucatica aceea de carnita facuta de tatii nostri (cam numai tata lu Radu a stat acolo… sprijinit din cand in cand de vorbele incurajatoare ale sotiilor: Haide odata, ce mai faci acolo?).

Dar inainte de toate, cu dimineata in cap (ora 10.30😉 ) ne-am dus in Cismigiu. Buni(ca) meu din partea lui tati tocmai a fost in Spania (Cica It is rainin’ on the plain in Spain...). Si tot vroia ea sa ma vada (dar eu? Pe mine m-a intrebat careva ca muream de dorul ei!) si am zis sa iesim cu totii. Duminica aceea era declarata de site-uri ca weather.yahoo, weather.cnn sau vremea.com ca fiind ploioasa. Probabil ploaia au declarat-o ca sa stea singuri la iarba verde sau la munte, ca au fost peste 19 de …din alea in care se masoara temperatura… Prima jucarie pe care am primit-o a fost un carut pentru toate jucariile mele. Ceva care sa il pot avea numai eu chiar daca plec singur. Ma rog… Nu cred eu ca a fost chiar pentru mine, dar stiti cum este: Nu este pentru cine se potriveste, ci pentru cine cucereste!

Parcurile romanesti sunt din ce in ce mai frumoase. Lalelele din Cismigiu le-au intrecut pe cele din Pitesti de ieri… Si totul era foarte curat si frumos. Acum stau sa ma gandesc… oare merita edilii o mica palma sau ne mai gandim? Pai eu cred ca merita…dar le-o dau la finalul zilei…in alt post.

Imi place sa car singur acel recipient de jucarii. Imi este comod si daca va uitati bine…am alura de Hercules. Si nu ma gandesc la acel motan care batea mereu cu Pif… Care Pif am inteles ca era un ham ham de prin Franta care si-a deschis si o revista proprie…

asa am primit-o pe Kika in familie

Placerea cea mai mare a fost aceea cand am descoperit-o pe Kika. Kika este un guitar hero al animalutelor pentru ca da dintr-o chitara in stanga si dreapta asteptand mereu sa fie aplaudata. Muzica ei este insa o muzica aparte… Nu are niciun sunet… Este un fel de silenzio stampa al acestei jucarii… Dar are chitara. Ceea ce o defineste ca fiind… rock…

Am stofa de primar… Si de presedinte de stat. Indubitababil… Indibutabil…. Indicredibil… nu… scuze… I… N… D… U… B… Hmmm… In Da Dab… Indubitabil, bre… asta era. [Parca era sa spun In A Gada Da Vida (cantat de Iron Butterfly – vine din In The Garden Of Eden   In gradina lui Eden… )]. Sa ma intorc la Primarie si Presedintie… Pai stiu sa navighez dom’le… Prin apele tulburi care ne inconjoara ce este mai bun decat un bun navigator? Ha?

Cu bunii m-am simti excelent. Si a fost frumos pana cand …plecand din Cismigiu… am adormit si m-am trezit la…

… George la gratar. Mai tineti minte ce defineam noi prin gratar azi? Ei bine pot spune ca experienta unui gratar este mereu unica. Nu in sine gratarul…ci faptul ca am cunoscut-o pe Sofia in primul rand… Sofia este o viitoare prietena a mea (vor fi sentimente curate, va asigur, pentru ca altfel ma capaceste tati) si este fiica Herminei si a lui George al Doilea… Adica un al doilea George. A propos… La multi ani pentru amandoi… dar cred ca va va suna tata…

Buna, Sofia... Eu mi-s Matei... si el este Radu...

Pe langa Sofia a fost si deja prietenul meu Radu… Radu are trei ani deja si este mai mare ca mine, avand in vedere acest lucru. Dar pentru ca ieri eu am condus masina lui de curse astazi i-am dat voie sa conduca camionasul meu.

Vremea frumoasa, lumea voioasa. M-am intors acasa cu mami si tati nu inainte de a ne duce sa ne vedem si cu doi fosti colegi de-ai lu tati care iata…cum necum…au hotarat sa se ia. Adica nu sa se ia de par… ci sa se ia unul pe celalalt ca tare greu cred ca le era singurei. Acum trebuie doar sa astept si precis barzuca imi va aduce candva si de la ei un prieten de joaca…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: