prima baieeeeeeee….

30 noiembrie 2008 Prima baita a fost dupa 2 saptamani. Era un noiembrie caldut, un Sfantu Andrei (mi-era cunoscut numele, am crezut ca vine Mosu). Bunicile, mamica si taticu (ala sperios de va povesteam) s-au apucat sa vorbeasca, sa se adune. Ceva urma sa se intample si eu nu stiam ce. Am inchis ochii sa ma prefac ca dorm. Am auzit eu din povesti ca uneori oamenii mari daca vad ca cei mici dorm incep sa spuna multe lucruri interzise. Dar astia nimic. O secretosenie pe barba lor de nu ai vazut.

Si dintr-o data totul a inceput. Am fost luat pe sus, dezbracat

prima plimbare

27 noiembrie 2008 Cand mi s-a spus inainte de nastere ca voi veni sa stau cu doi oameni draguti pe Pamant si ca nu voi mai fi iarasi cine stie ce stea de mare pe ce planeta verde amaruie am sperat ca este o avansare. Dar pana zi nimic. Astazi insa ceva m-a facut sa cred ca exista speranta si ca viata mea de leguma intr-o camera galbena cu albastru se va schimba. Hainutele mele au devenit mult mai mari, am crezut chiar ca ma vor

Doamna Doctor, Domnul Doctor si buricelu’

20 noiembrie 2008. Cu mici exceptii zilele trec la fel toate. Dupa ce acum 3 zile m-au adus acasa (am povestit despre asta intr-un post anterior) astazi a venit o doamna draguta la mine care s-a uitat la mine si a fost multumita. Parintii i se adresau cu Doamna Doctor si cred ca este un fel de sef pe aici pe Pamant pentru ca dadea indicatii si parintii mei promiteau sa le respecte. Nu stiu daca era seful cel mai mare pentru ca a venit si un Domn Doctor.

acasa, dar nu singur…

18 noiembrie 2009 . mare nebunie. Niste hainute noi… de data asta pot sa misc mainile independent de picioare. Picioarele am inteles ca sunt chestiile astea de langa umeri si mainile sunt cele de jos de langa punguta aia mica pe unde fac pipi… sau invers? Mereu le incurc. Oricum inca vad alb-negru. ma gandesc ce o fi aia color? O fi ca in lichidul amniotic?

Apoi am plecat cu o cutie mare alba cu niste rotite. Nu prea vedeam nimic, decat cerul si mutrica lui mami.

a doua zi

17 noiembrie 2008 Tata saracu in zilele alea a tot alergat cu actele. Sistemul nostru romanesc cere. Cere peste tot de toate. De la omu de servici sau de paza pana la liftiera toata lumea cere. Iar actul de nastere… aia a fost o mare nebunie! Pentru ca lui tata i-au spus ca iese abia a doua zi si de fapt trebuia sa dea si el vreo 50 de lei acolo la Primarie… In rest cateva vizite la spital, mica mea chiar arata tare sexy cu mine acolo. Iar eu eram si mai mandru de reusita mea de a sta deja o zi infasat acolo in scutecele alea ciudatele rau rau rau…

In rest ne-a fost sete, foame, soooomn… iar somn. Baei dar chiar asa nu pot si eu sa dorm? Cica maine merg acasa, oare ce o fi insemnand asta. eu pana acum de curand stiam ca acasa inseamna ceva lichid amniotic, un cordonel (unde o fi?!?!?!) si era asa de biiine. Oare imi va fi la fel?

M-am nascut

16 noiembrie 2008 - ora 10:25, dupa ce venisem pe lume cu 30 de minute inainte. Zi frumoasa de toamna tarzie. Tata are voie in sfarsit sa intre la mine. Cam uratel, dar cred ca era nedormit omu… Pe mamaica ma lasasera doar un pic sa ma tina in brate, dar acum lipsea cu desavarsire. Cred ca era pe hol. Opaaaa… tata scoate un telefon si imi face o poza. Tocmai el? caruia nu ii plac pozele facute cu telefonul? cred ca este emotionat…

Eu? Eu tipam de innebuneam, nu stiam ce se intampla, ma dureau plamanii de atata efort, totul era uscat in jur, nici pic de apica, jucaria mea favorita (cordonul – na) nu mai era, manutzele si piciorusele erau invelite bine… Norocul lor ca de nu ii pocneam pe toti pe acolo…

In ziua asta a venit si buni de la tata, si buni de la mama. a venit si unchiul Mihai cu Andreea, au venit si prietenele lui Mami, si viitoarea mea nasica (pe atunci nu stiam ca ea va fi, acum stiu, dar nu stiu ce inseamna asta).